Category Archives: After Job

60 de grade

image

Bineinteles, inexact.

Green Lantern

Vazut in 3D. Personal am cam inceput sa ma satur de acest tip de vizionare. In primul rand ca cele multe filme sunt exagerat rulate in 3D (foarte putine efecte) si in al doilea rand din cauza ochelarilor imaginea este mai intunecata si nu imi place asta. Green Lantern are ceva efecte 3D, dar cel putin episoadele de „zbor” prin spatiu puteau fi exploatate mai mult in acest sens. Povestea probabil este un sequel sau adaptare a unei benzi desenate. Din punctul acesta de vedere pe mine nu prea m-a cucerit fiind mult prea simpla. Filmul a incercat sa aiba si ceva momente umoristice, dar nu m-au cucerit. In schimb, spre surprinderea mea, s-a ras destul de mult in sala la filmul asta si s-a ras pe bune, ceea ce ma pune pe ganduri: ori nu mai stiu eu de glume ori filmul a avut un umor prea usurel, potrivit plebei. Pe IMDb are 6.2 si parca merita nota. Nici prea prost, nici bunicel.

Parca nu v-as recomanda sa mergeti sa il vedeti.

Pasajul? Cat e pasajul?

Am asteptat cu to(n)ții mulți ani până să se voteze, mulți ani până să se aprobe, mulți ani până să se facă licitația, mulți ani până să se expropieze terenurile pe care va trece pasajul și câțiva ani pâna să se facă. Paradoxal, execuția propriu-zisă nu a durat atât de mult în comparație cu restul etapelor birocratice ale acestui proces. Cică ar și costa dublu, dar ce mai contează acum? Teoretic mai sunt câteva zile si se va putea circula pe pasaj. Asta dupa ce de câteva luni se poate circula pe sub pasaj si zona este cat de cat deblocată. Practic, Oprescu a tot băgat termenele de la el si ne-am tot uitat naivi în gura lui, încât nu ma avânt să spun ca în weekend mă văd pe pasaj. Și nici nu sunt un mare fan al acestui pasaj în condițiile în care pentru ca eu să folosesc acest pasaj trebuie să trec prin intersecția cu Iulia Maniu. Deci ce avem noi aici? O intersecție in care vom avea mare parte din traficul de pe și spre Pasajul Basarab plus traficul dinspre și spre cartierul Militari și una din cele 2 autostrazi ale Romaniei. Frumos nu? 😦

Un macel de traditie – ca derby nu ii pot zice

Rapid Bucuresti – Petrolul Ploiesti 5-0.

Recunosc ca mi-a fost putin teama de acest meci. Gazarii au fost mereu o nuca greu de spart. Desi din toate intalnirile pe care le tin eu minte Rapid pornea mereu ca favorita, de multe ori s-a intamplat ca ei sa ne incurce, episodul in care au castigat Cupa Romaniei la Bucuresti impotriva unui stadion National plin de rapidisti si a unui arbitru ce ne-a cam favorizat cel putin la faza golului nostru va ramane mereu un landmark in acest sens.
Dar ieri a fost complet diferit. Am vazut un Rapid fara mila de adversar, un Rapid concentrat. Un Rapid ce seamana cu Rapidul din „povesti”, mai putin partea lui boema, neprofesionista. Poate parea exagerat ca ma bucur asa de mult de jocul unei echipe de Liga I din Romania dintr-un fotbal dominat de jijei, borcei, mitici si alti spurcati. Si mai exagerat daca meciul a fost impotriva unei echipe de divizia B. Poate parea …  dar nu este!
Am ajuns la stadion putin dupa inceputul meciului. Primul gol l-am prins la masina, cand imi puneam un tricou pe mine. Al doilea l-am prins cu 10 secunde inainte sa urc scarile ce dau in stadion. Al treilea l-am prins pana sa imi gasesc locul la meci. Total? Maxim 200 de secunde! Eu nu am mai prins asa ceva la Rapid! De obicei „radem, glumim” ne luam putin de cei ce au stadionul langa cimitirul Ghencea si doar „sarbatorirea” unui gol dureaza un minut. Acum am sarbatorit primul gol cu al doilea gol si al doilea gol cu al treilea gol!
La al treilea gol Rapid a luat piciorul de pe acceleratie si a permis Petrolului sa mai respire. A fost bine ca astia nu au venit sa ne rupa jucatorii sau sa faca antifotbal.
Atmosfera in tribune a fost ca intotdeauna la inaltime. Ziarele de azi dau cam 7.000 de spectatori la meci. Asta intr-un stadion ce pe cel putin o treime este inchis publicului si care oricum la capacitate maxima nu ar trece de 19.000. Cum ar fi pe un National Arena (sau cum o urma sa se numeasca noul stadion) cu 50.000 de rapidisti in spate? In Champions League? Vise taica, vise … Macar sa luam Cupa Romaniei!

PS: Urmarind statistica, observ ca victoria de aseara este cea mai categorica victorie dintr-un meci de Cupa impotriva Petrolului, precedentul record fiind de 5-1 in 1941. An in care Rapidul se numea tot Rapid, Petrolul se numea Juventus Ploiesti si altii nu se numea in nici un fel 🙂 .
PS2: In ideea de a pune o imagine la acest articol nu am gasit de la acest meci decat imaginea bucuriei „Imparatului apararii din Giulesti”, Marcos Antonio:

Rapid Petrolul 5-0

M-a lovit şi pe mine febra „vampirismului”

De ceva vreme urmăresc True Blood. Adică sunt la zi. 🙂  Nu aş putea spune de ce, nu aş avea motive să îl recomand cuiva, dar m-a prins! Că şi Prison Breakul (ăla care se stricare rău la final). În curând se încheie şi seria a 3-a. Povestea avea un potenţial mai mare la început, dar sunt puţine serialele care îşi pot păstra prospeţimea de la început pe parcursul mai multor serii. Ăştia reuşesc. Într-un mod penibil, dar cred că toată lumea ia că pe o comedie ce se întâmplă acolo. I know I do. La început mai era cum era … doar oameni şi vampiri, între timp au apărut tot felul de creaturi sau personaje, încât cu greu mai găseşti o fiinţă umană normală prin locurile alea.
Aseară am făcut greşeală să urmăresc ultimul film din seria Twilight, Eclipse. Pot să spun că am privit acest film cu o oarecare fascinaţie faţă de tembelismul acţiunii şi al dialogului şi cu părere de rău faţă de actualii adolescenţi. Şcoală generală şi liceu. Gen :). Deşi nu am fost fan al tuturor „clasicelor” acelei perioade şi în cazul unora abia cu timpul abia le-am putut „digera”, parcă filmele din „vremea noastră” aveau o poveste mai bună, nişte replici mai memorabile şi nişte actori mai buni, dar la fel de tineri. Dacă ăsta este un film de reper al „generaţiei tinere actuale” … atunci nu e de mirare de ce majoritatea ajung fie malaci retarzi, fie nişte curve virgine.
Tot ce am spus mai sus nu este o generalizare. Sunt sigur că există încă adolescenţi pe gustul generaţiei mele mai bătrâne :).

Here goes the balls

Sau mai pe înţelesul tuturor îmi castrez pisoiul. A cam început să marcheze toată casă cu un miros specific şi asta e „răzbunarea” noastră. Am ceva emoţii legate de această operaţie, deja a trebuit să îl ţinem nemâncat de ieri seară şi de azi dimineaţă i s-a pus şi interdicţie la apa. Aşa a zis veterinarul. Care veterinar până acum a păpat 130 RON pe nişte analize. Şi cum tot ne-a prins pe acolo, ne-a mai „amendat” şi cu 50 de RON pentru un vaccin anual sau ceva de genul. Sunt curios la cât ajunge factură finală cu operaţie şi tratement post operator. Şi mai ales de cum se va simţi animalul după. Vă ţin la curent să vedem unde băgam cabinetul ăsta veterinar: la „aşa DA” sau la „aşa NU”.

Update: Toată seară s-a chinuit să se ridice şi dădea din cap de parcă era Ray Charles şi îi mai trebuia doar pianul. Am impresia că după anestezie îi revine mai greu vederea, pentru că se speria de orice obiect cu care intră în contact, dar care se află la câţiva centimetri de el. Până acum înclin să bag cabinetul la „aşa NU”. Vedem. Urmează antibioticele.

Fug la meci

Va las cu o melodie:

LE: I-am biruit :). Mai multe detalii aici

Me vs Windows 7


De fapt nu e chiar „vs Windows 7”, dar de la instalarea acestui sistem a pornit totul. A fost o batalie epica :), a ducat mai mult de 4 ore si inca nu pot declara ca am terminat de instalat tot.
Am inceput pe la orele 19 si jumatate trecute fix si am terminat undeva la miezul noptii. Mai intai instalarea a crapat. Apoi nenea calculatorul dadea mesajul „error loading operating system”. A urmat un lung proces de cautare pe net de pe laptop a unei solutii la acest mesaj. Concluzie: netul e plin de prosti. Unul afirma cu veselie ca a rezolvat problema … cumparand alt HDD. Asta la 2 ani dupa mesajul initial! Bravo tie!
Am mers ideea creeari unui CD bootabil. Dar pentru asta imi trebuia softul si hardul. Adica material de pus pe un CD blank, program de scris CD-uri, bla, bla, bla. Nu stiu cum am reusit dar a mers! Cu CD-ul bootabil pe deget imi indrept atentia catre desktopul cu probleme. Si incep sa ma jos prin meniuri. Va jur ca la un moment dat am fost intrebat pe ecran: „Do you want to die? (Y/N)”. Prima reactie a fost sa apas pe N. Nu s-a intamplat nimic. Asa ca, fara a avea vreo tendinta a la Madalina Manole, am apasat Y. Stati linistit nu s-a intamplat nimic, nu va scriu de pe lumea cealalta! Nici calculatorul nu a facut sau patit nimic. Dupa ce am tot schimbat eu setari pe acolo, am zis „STOP! Sa vedem ce rahat am facut!”. Spre surprinderea generala nu mai primeam mesajul respectiv si puteam instala in voie. Insa din cauza calculatorului nu prea rapid am avut de cateva ori senzatia ca instalarea se bloca asa ca resetam si reluam, eventual schimband si DVD-ul cu sistemul de instalare dorit.
Cum am impresia ca cam lungesc va zic doar ca am reusit sa instalez Windows 7 si imi place. Nu va plictisesc cu detalii despre el, probabil toti ati vazut pana acum despre ce este vorba. Seara insa nu s-a terminat aici. Placa audio, desi instalata nu scotea nici un sunet. Eu, in tampenia mea, m-am gandit ca poate la Windows 7 or trebui si drivere pentru boxe. Dupa 5 minute m-am lasat pagubas si am reflectat asupra capacitatilor mele limitate in acest domeniu. „Drivere pentru boxe! Boule!” 🙂
Am inceput sa caut pe net o solutie si pentru aceasta problema si am gasit un program ce iti gaseste updateuri pentru toate drivere instalate pe calculator. Si am gasit si update pentru placa de sunet. Problema cu vechiul driver era ca intra intr-un mic conflict cu sitemul de operare Windows 7 si se pare ca in loc sa bag firul de boxe in mufa de boxe pentru a avea sunet trebuia sa il bag in mufa de microfon. Aiurea! Am rezolvat-o si asta!

Ce legatura are poza cu textul? Niciuna. Am salvat prealabil tot ce doream pe un HDD extern. Inca nu am pierdut nimic! 🙂

Viitor de aur tenisul romanesc are!

Nu ma refer la finala lui Horia Tecau sau flegma lui Victor Hanescu.
Eu sunt varza la tenis. Am jucat anul trecut o singura data si in primele 5 minute am pierdut 2 mingi. Pierdut in sensul ca nu le-am mai gasit. De altfel rezultatul (pentru ca am tinut sa jucam „pe scor”) a fost de 0-6, 1-6, 0-6. Ma mir si cum am luat game-ul ala.
Revenind, eu sunt varza, nu am pretentii, dar imi este si cam greu de practicat sportul asta. Toate terenurile sunt rezervate, chit ca aproape in fiecare seara cam ploua! Am sunat de vreo 3 ori la un club anume de tenis si de fiecare data acelasi raspuns: „Mai avem liber de la 23!”. Pe mine nu m-ar deranja, numai ca nu prea am cu cine sa joc la ora aia. „Nu ati vrea dumneavoastra sa jucati cu mine la ora aia!”
Cand plec de dimineata la servici, pe la 8 si ceva, terenurile respective sunt pline! Deci au clienti. Ce ar trebui sa fac? Sa imi iau concediu si sa merg in timpul zilei cand poate este mai liber? Si asta doar pentru a mai pierde niste mingi? 🙂
Plin de avant, astazi m-am pus pe sunat si la alte cluburi de tenis. Primul m-a demoralizat complet. Din 9 terenuri, toate erau ocupate pana la ora 23! Aceeasi ora 23! „Si maine de la cat aveti liber?”. „De la 22!”. Ma gandeam sa intreb si pentru poimaine, dar raspunsul parea clar ora 21! Am revenit la primul club. Raspuns: „23!”.
Asa ca trag urmatoarea concluzie: fie in cativa ani lui Nadal si Federer le vor tremura chilotii in fata tinerilor romani ce astazi joaca tenis in locul meu 😛 sau papagalii aia de fac rezervari au alte combinatii si raspund standard ca mai au locuri libere de la 23! In ce scop nu stiu si nu mai intereseaza. Eu mai am 2 mingi de tenis acasa si le vreau pierdute. Sper ca intelegeti fina autoironie :).
Asa ca in seara asta ma duc in drum spre casa la un club d-asta si vorbesc „face to face” cu indivizii, eventual si cu un registru de rezervari in fata. Si sa nu cumva sa vad vreun liber mai devreme de 23 ca le schimb racordajul!

LE: Am jucat aseara. Bineinteles varza! Nu am pierdut nici o minge, desi una am dat-o peste gard. 🙂 Ping Pong anyone? 🙂

Despre 2010 …

M-as lasa din nou de fumat si de data asta as incerca sa nici sa nu ma mai apuc dupa 2 zile. Deci sa nu ma mai enervati si atunci! Clar?
As acorda mai multa atentie infatisarii mele, vorba aia am un cap frumos, rotund :p sa vad cat ma tine si asta.Sa nu mai spuneti la nimeni, dar ma gandesc cu ar fi sa ….. si sa ….. . Si poate sa imi iau si o ….. . Nu va spun la ce ma gandesc ca va socati! It’s so not me! Mai multi vizitatori pe blog. Ar fi o idee. Asa ca … do cititi zilnic. Nu mai merg la Bansko.
M-as lasa din nou de fumat. Din prima sigur nu imi va iesi.