Category Archives: Despre bloguri

Social media cu RMGC

Rețeta zilei: Blogging – secretul gustului (de cianură).

Se ia o pereche de bloggerași. Bloggeri fomiști. Nu dau nume. Nu dau link. Unul gras și unul slab. Imposibil sa nu ii știți. Amândoi urâti. Amândoi complexați. Zeii blogului românesc. Asta e țara …
Se spală bine de jeg bloggerașii. La propriu.
Se ia o cratiță de aur din bucătăria internă RMGC.
Se pune perechea de bloggerași în cratiță.
Se presară peste bloggerași firimituri. Se pot folosi în acest sens cadouri, excursii (dar nu în Noua Zeelandă – alea sunt pentru oamenii care chiar contează), eventual chiar și niște bănuți. Nu prea mulți – nu e nevoie. Bloggerașii vor fremăta de plăcere la vederea bănișorilor și vor lăsa deoparte orice urmă de decență în abordarea oricărui subiect. Bineînțeles ei vor numi asta imparțialitate și imparțialitatea propriu-zisă va fi catalogată de ei după bunul lor plac. Evident urmată de ban la comentarii.
După efectuarea plății în conturile bloggerasilor presărea firimiturilor, bloggerașii se fierb bine și se dau in clocot. Cam odată pe lună, amândoi în același timp. Desigur, nu este nimic suspicios în aceast timing perfect. Pur și simplu plățile se fac îm același timp așa au simtit ei.
Se servește ca umplutură pentru proști.

Atenție! Produse toxice! În cazul cel mai probabil de greață, folosiți zeamă de varză sau murături.

Am preluat si prelucrat poza de aici

Dacă tot am început cu „promisiunile” …

şi se pare că ar trebui să fac tagul „promisiune” cel mai mare :), recitînd posturile de la începutul anului mi-am amintit că mi-am propus să mă las de fumat. Am impresia că anul ăsta nici măcar nu am încercat. Aşa că m-am apucat de citit „În sfârşit, nefumător. Metoda uşoară a lui Allen Carr”. Deşi mi-am cumpărat la sfârşitul săptămânii trecute cartea, o citesc online pentru că pe acasă nu prea apuc şi la volan nu este tocmai indicat. Acum îmi pare rău că m-am calicit şi nu am luat audiobookul. Am ajuns la pagină 33 şi încă nu m-a bulversat cu nimic informaţia prezentată. De fapt, termin articolul ăsta mai repede ca să merg la o ţigară.
Dau update la situaţie mai încolo şi în posturile viitoare dacă mă hotărăsc să mă las. Până acum autorul îmi zice să fumez în continuare până citesc toată cartea.
Ironic autorul a murit de cancer la plămâni.
PS: Şi să ştiţi că de când cu „promisiunea” îmi este foarte greu să nu vorbesc de papagalii ăia doi din TAGCLOUD

Un tag cloud de care îmi este ruşine

… este tag cloud-ul blogului meu, am scris mult (relativ la restul postărilor) despre cel care ne conduce şi despre lingăul lui internaut „numero uno”. Încerc să schimb acest lucru, nu îmi place cum dă pe prima pagină. Nici nu vreau să renunţ la această secţiune. Nici nu vreau să schimb un tag cu mai multe astfel încât să se dilueze, nici nu vreau să renunţ la articole. Mai am doar ideea să scriu mult mai multe articole despre altceva astfel încât să echilibreze situaţia tagurilor. Dar va dura ceva. Ironia este similitudinea cu viaţă „reală”.
Mulţi au votat personajul respectiv şi acum regretă. Eu am scris multe despre el (din cealaltă tabără) şi acum nu ştiu cum să scap de el de pe blog.
Primul pas pe care îl fac este să nu mai pun tagurile respective acestui articol. Ii pun tagul „promisiune”. Si promisiunea este sa nu mai scriu despre ei. Nici de restul tagurilor nu sunt în totalitate mândru. Ciudate subiecte mi-am ales şi eu …

George Copos este blogger

Sau mai bine zis are un blog , unde îşi da silinţa să scrie şi să răspundă. În naivitatea mea i-am adresat şi eu o întrebare:
Unuplusnoua: In 97-98 erati supranumit de galerie “Berlusconi din Giulesti”. Ce credeti ca ati facut gresit la Rapid si ce regretati? Ce ati face altfel acum?
Răspuns: Cel mai greu lucru în viaţă este să fii tu însuţi, să te realizezi în propriul stil, fără a copia pe nimeni. Nici pe Berlusconi, nici pe alţii. Poate ştiţi cântecul lui Frank Sinatra, „My Way”. Interesantă şi adevărată ştiinţă de viaţă. La Rapid am făcut multe. Indiferent cum au ieşit în final, ştiu că, la momentul în care le-am făcut, toate erau sub semnul celei mai desăvârşite bune credinţe. Acum fac la fel, adică iau decizii cu bună intenţie, cu dragoste de Rapid şi cu simţ de răspundere. Unele, cât mai multe, sper eu, vor ieşi bine.

PS: Asta este primul post „ne-negativ” la adresa lui George Copos. Nu mă îmbăt cu apa rece, cum că s-ar fi schimbat sau va fi patronul perfect. Să îl bag totuşi in blogroll? 🙂

Dacă plecăm toţi in Noua Zeelandă cine închide lumina?

sau „Cum a încercat să se bage în seamă o muscă ce nu ajunge şi ea la rahat?” sau altceva de genul …

Ante-scriptum: Nu am fost la Roşia Montana, nici nu prea am de gând să merg în viitor şi să salvez ceva pe acolo. Situaţia de acolo mă lasă călâi spre rece.

1. Cum e să mergi de fapt la Budapesta şi să te dai mare că te-a luat RMGC în Noua Zeelandă? Cam jenibil. Cam la fel de jenibil cum ar fi să stai cu ochelari de soare în subteran şi să râdă lumea de tine când te împiedici. Cât de jenibil este să dai tot felul de indicii ca pentru proşti cum că eşti plecat cu restul pomanagiilor şi apoi să îi acuzi de lipsă de minte pe cei ce au pus ca fraierii botul la păcăleală? (cam toţi ăia care îţi şi urmăresc şi „urmează” prostiile).
2. Pe de altă parte … cât de jenibil este să lucrezi în presă şi să nu verifici că frumosu’ chiparosu’ de la punctul 1 chiar este plecat în Papua Noua Zeelandă pe banii RMGC şi că urmează să îi pupe în trei litere drept recompensă? Toţi jenanţii frustraţi pot scrie la gazetă acum, dar ce facem cu telemeaua neculeasă de pe câmpuri? De restul bloggerilor care contează (deci nu mă includ) nici nu mai vorbesc. Ăştia papă şi propagă toate rahaturile într-o mare veselie. Trafic să fie! Rămâneţi datori bunului simţ. Nu că v-aţi  da vreodată seamă de asta …
3. Cât de … arhijenibil este să te iei şi tu după chiparos şi să zici că pleci şi tu? Chiar lasă aşa pe oricine să intre în Noua Zeelenada? 🙂 Plus că i-ar fi costat dublu pe aia de la RMCG să îl arhitransporte până acolo. Avionul ar fi zburat pe o arhiparte şi ar fi arhiaterizat cu greutate! Groh! ArhiGroh!
4. Mă gândeam ce „vis urât” este să te vinzi pe bani puţini celor de la RMGC, când alţii se prostituează pe excursii de 10.000 de iepuroi. De coşmar. Şi nu mă refer aici doar la nevasta lui 😛

Imi pare rau, nu mai am timp de scris! Plec in State! M-a chemat Obama … are ceva sa imi spuna intre 4 ochi. Pe banii lui fireste. 🙂 V-am pupat pe portofel.

PS: Pentru cine nu înţelege despre cine este vorba … mai luaţi de rumegati şi/sau reveniţi pe alte subiecte. Pentru cei ce au înţeles despre cine este vorba … nu le-am trecut foarte în clar numele sau nu le-am pus link pentru că  nu vreau. Şi o să curăţ în mare măsură restul blogului de menţionarea unor astfel de mizerii. Pentru că asta este cea mai bună abordare vis-a-vis de mizerie. Nu discuţi despre ea … o cureţi! Eventual cu cianură, pentru că se pare că le cam place!

Zoso retardelul

Acum ceva vreme, zoso m-a prins cu o virgula in plus. Drept urmare, m-a catalogat drept retardel sau campion al retardeilor, nu ma tin minte. Nu conta ce spuneam ori daca aveam dreptate sau nu. Conta virgula pusa in plus (din greseala).
Azi scrie un articol bunicel despre viitoarea autostrada Comarnic – Brasov si motivele pentru care … bla, bla, bla…
Dar ce face? Vai! Pune o virgula in plus? Nu se poate! E si el retardel?

Deszapezirea sau dezapezirea (oricum ar fi) e sublima, dar lipseste cu desavarsire

Voi incepe prin a-mi pune cenusa in cap pentru virgula de ieri. Mi-a scapat. Dar haideti sa va spun cum am descoperit-o. Cautam in panoul de control cautarile celor care ajunesesera pe blog. Si imi sare in ochi o cautare „nu ar avea ca obiectiv, decat”, scrisa cu virgula, deci cineva cauta exact aceasta expresie cu tot cu virgula pusa aiurea. Si atunci mi-a picat fisa. Am verificat daca intradevar asa am scris, am modificat, am salvat si gata. Peste cateva ore, Zoso ma ardea violet pentru virgula pusa aiurea. Asta e, mi-am luat-o! Si mai tarziu m-am prins si cine facuse  cautarea. V-ati prins! Androidul! Mangafaua! Coate goale! Mate fripte! :))

Mai cauta agramati ca mine sau verifica daca intradevar era o greseala? Putem doar specula.

Ceea ce avem sigur sunt multele reactii la articolul lui. Le aveti mai jos:

Zoso, mereu penibil

Acum a „inceput sa incerce” sa dea lectii de sintaxa. De fapt, chiar daca ar fi corecte, aceste lectii nu ar avea ca obiectiv decat jignirea si umilirea unor terte persoane.
Revenind la „lectie”. Nu ii reuseste si cam da cu mucii in fasole.
Lumea incearca sa ii explice pe blog cum ca s-ar cam insela, dar el e miezul din dodoasca.
Lumea ii da link cum scrie la dex, el e trist de existenta unei astfel de unelte online, accesibila tuturor.
Asa e cand inveti regulile de baza ale sintaxei la ora de oral.
Recapituland corect este „deszapezire” si nu „dezapezire”. Zoso, repeta dupa mine! „Deszapezire”!
Treci in banca! Ai 2 astazi!

PS: Zoso mi-a dat rusine. A cautat cu flacara violet o virgula in plus in postarea mea si a reusit.

PPS: Am scos virgula aia, inainte de a se sesiza zoso si a o pune print screen pe blog (cred ca se poate verifica, daca intereseaza pe cineva). Spre deosebire de el, eu nu ma iau de greselile facute in graba, gen litera in plus / minus sau alte greseli de acest gen. Eu ma iau de greselile de la nastere (vezi fata lui Zoso) si de un anume fel de gandire (vezi neuronu’ lui Zoso). Si spre deosebire de el eu nu inventez cuvinte si ii numesc pe ceilalti retarzi cand acestia nu le folosesc si / sau se incapataneaza sa „vorbeste” corect. Sunt convins ca Zoso, in ciuda infatisarii, nu este un retard. Dar imi este antipatic si o sa il ard cu fiecare ocazie. Pardon. Cu, fiecare, ocazie!

Despre 2010 …

M-as lasa din nou de fumat si de data asta as incerca sa nici sa nu ma mai apuc dupa 2 zile. Deci sa nu ma mai enervati si atunci! Clar?
As acorda mai multa atentie infatisarii mele, vorba aia am un cap frumos, rotund :p sa vad cat ma tine si asta.Sa nu mai spuneti la nimeni, dar ma gandesc cu ar fi sa ….. si sa ….. . Si poate sa imi iau si o ….. . Nu va spun la ce ma gandesc ca va socati! It’s so not me! Mai multi vizitatori pe blog. Ar fi o idee. Asa ca … do cititi zilnic. Nu mai merg la Bansko.
M-as lasa din nou de fumat. Din prima sigur nu imi va iesi.

Despre bloguri

De ce toti bloggerasii romani „de top” au fete de „geek”. Pentru ca sunt. „Geek= a peculiar or otherwise odd person, especially one who is perceived to be overly obsessed with one or more things including those of intellectuality, electronics„. Blogareala, chestie noua in general si in special pe plaiurile mioritice, a prins in special in randul obsedatilor de calculatoare, internet and stuff. Nu a durat mult pana cand blogareala a devenit o meserie. Se pune continut in draci si lumea vine pe site-ul tau. Bagi putina publicitate, putina reclama ascunsa (ii zicem advertorial) si banul curge. Nu extraordinar, dar curge. Si nu cred ca a fost prea greu . Traficul creste. Devii cineva. Pe internet. Nu conteaza ca in viata normala nu dau doi lei pe tine sau ca ideile tale sunt de cacat. Esti zeul wordpressului.

Dar apar si oameni cu idei pertinente, argumentate si dovedite, ce au atat cuvintele ci si bunul simt si rationamentul de partea lor. Oamenii aia au un job media bine definit si gasesc in blog o extensie pe net a exprimarii lor. Si fantastic, unii chiar au trafic. Chiar mai mare decat al tau. Si aici caracterul geeksilor de mai sus iese la iveala. „Ce sa facem coae’ ca ne face asta? Ai vazut ce trafic are?” „Coae, eu zic sa ne facem anti!” „Bine coae”. Si faza merge. Lumea indiferenta la subiectul blog devine interesata. „Cine e papagalul asta Zoso de care face Badea misto? Hai sa il cautam pe google. Ia uite de fata stramba are saracul”. Si astfel se castiga si mai multa notorietate, trafic. Pana cand Badea nu va mai baga in seama. Si atunci ce sa facem? Ne facem slugi portocalii. Publicam in premiera, cot la cot cu alte fituici portocalii, fel de fel de zvonuri. Si astfel castigam si mai multa notorietate. Esti propria ta agentie de stiri. E bine sa fii Zoso. Pe net. In viata reala nu prea cred.