Arhive blog

Indolenta si proasta adminstrare


„As fi vrut sa las lucrurile asa cum sunt, victoria din teren sa fie victorie. Dar nu am ce face. Din nefericire, indolenta si proasta administrare au dus lucrurile intr-un unghi unde am gresit.”
(Marian Iancu)
Ai spune ca acest citat este de astazi, cand s-a hotarat retrogradarea Politehnicii Timisoara.
Dar nu. Este luat imediat dupa sfarsitul meciului castigat pe teren de Rapid Bucuresti si pierdut apoi la masa verde.

Cum era aia? Ce bine imi pare ca ai luat …. țeapă?

Anunțuri

Nu mai pot cu Mutu’ asta!

Nici nu a reinceput sa joace si deja e cel mai important subiect al presei sportive. A desfigurat un ospatar (in opinia altora baiatul respectiv era si un mic proxenet) si brusc a revenit in atentia tuturor.
Mai mult chiar se pare ca talentul sau pugilistic il va readuce la lotul national de box nationala. Pe ce considerente? Da bine cu pumnul? Face rost de pastile pentru colegi? Joaca numele lui? Organizeaza petreceri pentru moralul nationalei dupa ce vom ajunge sa luam bateie si de la Liechtenstein? Nu zic ca nationala nu ar avea nevoie de un jucator determinant cum ar putea fi Mutu, dar baiatul nu ma joaca de vreo 10 luni si nici inainte nu o facea cu vreun foarte mare succes, intrase intr-un mic con de umbra. A fost un jucator foarte bun, cel mai bun de la Hagi incoace, dar sa vedem inainte ce mai stie si ce mai poate. Pana una alta stie si poate sa dea cu pumnul in ospatari.
O schimbare fata de tanarul Mutu care batea ospatari cu ranga invelita in prosop mai acum cativa ani!

Un macel de traditie – ca derby nu ii pot zice

Rapid Bucuresti – Petrolul Ploiesti 5-0.

Recunosc ca mi-a fost putin teama de acest meci. Gazarii au fost mereu o nuca greu de spart. Desi din toate intalnirile pe care le tin eu minte Rapid pornea mereu ca favorita, de multe ori s-a intamplat ca ei sa ne incurce, episodul in care au castigat Cupa Romaniei la Bucuresti impotriva unui stadion National plin de rapidisti si a unui arbitru ce ne-a cam favorizat cel putin la faza golului nostru va ramane mereu un landmark in acest sens.
Dar ieri a fost complet diferit. Am vazut un Rapid fara mila de adversar, un Rapid concentrat. Un Rapid ce seamana cu Rapidul din „povesti”, mai putin partea lui boema, neprofesionista. Poate parea exagerat ca ma bucur asa de mult de jocul unei echipe de Liga I din Romania dintr-un fotbal dominat de jijei, borcei, mitici si alti spurcati. Si mai exagerat daca meciul a fost impotriva unei echipe de divizia B. Poate parea …  dar nu este!
Am ajuns la stadion putin dupa inceputul meciului. Primul gol l-am prins la masina, cand imi puneam un tricou pe mine. Al doilea l-am prins cu 10 secunde inainte sa urc scarile ce dau in stadion. Al treilea l-am prins pana sa imi gasesc locul la meci. Total? Maxim 200 de secunde! Eu nu am mai prins asa ceva la Rapid! De obicei „radem, glumim” ne luam putin de cei ce au stadionul langa cimitirul Ghencea si doar „sarbatorirea” unui gol dureaza un minut. Acum am sarbatorit primul gol cu al doilea gol si al doilea gol cu al treilea gol!
La al treilea gol Rapid a luat piciorul de pe acceleratie si a permis Petrolului sa mai respire. A fost bine ca astia nu au venit sa ne rupa jucatorii sau sa faca antifotbal.
Atmosfera in tribune a fost ca intotdeauna la inaltime. Ziarele de azi dau cam 7.000 de spectatori la meci. Asta intr-un stadion ce pe cel putin o treime este inchis publicului si care oricum la capacitate maxima nu ar trece de 19.000. Cum ar fi pe un National Arena (sau cum o urma sa se numeasca noul stadion) cu 50.000 de rapidisti in spate? In Champions League? Vise taica, vise … Macar sa luam Cupa Romaniei!

PS: Urmarind statistica, observ ca victoria de aseara este cea mai categorica victorie dintr-un meci de Cupa impotriva Petrolului, precedentul record fiind de 5-1 in 1941. An in care Rapidul se numea tot Rapid, Petrolul se numea Juventus Ploiesti si altii nu se numea in nici un fel 🙂 .
PS2: In ideea de a pune o imagine la acest articol nu am gasit de la acest meci decat imaginea bucuriei „Imparatului apararii din Giulesti”, Marcos Antonio:

Rapid Petrolul 5-0

Gluma zilei! Cosmin Contra – antrenor

Si ne mai miram de ce merge prost fotbalul romanesc.


Nu am inteles daca va mai juca fotbal sau nu, oricum anul asta s-a mai „retras” de vreo 2 ori pana acum si pe urma a venit la nationala. 🙂 Ce ma intreb eu (pe langa faptul cat e de „proasta” balena aia de Marian Iancu sa-si puna la bataie milioanele avand un antrenor ca „Gurita”) e cat de penibila a ajuns echipa nationala a Romaniei de a ajuns sa apeleze la jucatori fara echipa si care peste cateva zile se apuca de antrenorat? Nu de alta, dar poate ar fi mai bine sa intre in poarta fie Razvan Lucescu, fie secundul Bogdan Stelea si sa menajam „pisica” Lobont, sa nu il mai deranjam din motait si lustruit banca la AS Roma. Si de ce sa ne oprim aici? In aparare as propune un cuplu din care sa faca parte si Stefan Iovan, daca tot este pe acolo. Restul staffului nu il mai cunosc, dar ar putea pune bucatarul in atac. Nu s-ar descurca mai prost decat Marica sau Daniel Niculae. Iar la mijloc, pentru ca sa nu il mai vedem pe tanarul Florescu, sa il introducem pe soferul autocarului ca are glezna fina de la apasat pedalele. Omogeni cred ca ar trebui sa fie ca au stat degeaba de vreun an si ceva la nationala!

Vestea rea, vestea bună şi încă o penibilitate

Vestea rea – Mai avem doar o echipă în Europa League şi aia amărâtă rău din punct de vedere fotbalistic, dar protejată de şansă în nenumărate rânduri.
Vestea bună – Mult mai jos de atât nu cred că o să ajungem. Adică se va duce pe gârlă mult trambitatul coeficient UEFA, calculat pe baze greşite din moment ce liga lui Mitică trimite 6 echipe în Europa. Pe urmă o luăm de la capăt: Malta, Islanda, Insulele Feroe, derbyuri cu echipele din Moldova s.a.m.d. Cam pe unde ne e locul.
Penibilitatea – Cosmin Contra Guriţă anunţă că se retrage. Din nou. Eu nu mai ţin socoteala retragerilor astea …

Efecte clare ale încălzirii globale

Franţa 1959

Franţa 2008

Usoara tenta gay la GSP

Mai intai avem o poza … acum daca nici macar amuzanta nu vi se pare … cel in alb pare putin „surprins” pe cand cel in albastru are un mic ranjet. A! Si pe cel in alb il cheama CURelea.

A doua vine din eterna terranova …
Eu nu am fost fotbalist, nu stiu ce senzatii te incearca in vestiarul Craiovei sau aiurea. Dar, in puii mei :)! Mai si zambesc astia de la GSPeu

Hagi – Maradona din Carpati! Cat de mult? Cat de putin? Cat de actual?

Fara indoiala cei mai mari jucatori ai celor 2 tari. Dar cat de mult mai este corecta aceasta comparatie ce a pornit undeva pe la sfarsitul anilor 80 si inceputul anilor 90?
In meciul Romania – Argentina din Italia ’90 intalnim doi jucatori, care desi simboluri pentru echipele nationale, se aflau in perioade oarecum diferite ale carierei. Maradona participa la al treilea campionat mondial, era dependent de cocaina de ani buni, se pare ca a jucat accidentat la glezna mai tot campionatul mondial si se afla intr-un declin – nesesizabil atunci – al carierei (peste aproximativ un an va fi suspendat 15 luni pentru consum de droguri). Hagi participa pentru prima data la un Mondial (dupa ce ratarea calificarii la cel din 1986 fusese pusa partial si in carca lui) avea de partea lui tineretea, un transfer recent la Real Madrid si dorinta de demonstra tuturor cine este. Nu stiu cum vedea Hagi in 1990 aceasta comparatie cu Maradona. Daca il magulea sau il enerva. Cert este ca duelurile dintre cei doi (le puteti viziona pe youtube) imi fac si acum placere sa le urmaresc.
Cei doi s-ar fi putut intalni si in 1994, dar Maradona a fost din nou suspendat (pentru dopaj de aceasta data). Si Romania s-a calificat in fata unei Argentine ce isi pierduse busola (Maradona jucand in prealabil in 21 de meciuri consecutive pentru Argetina la 4 Campionate Mondiale: 1982, 1986, 1990, 1994!) In filmul „Maradona” al lui Emir Kusturica, sub a carui impresie scriu acest post, Maradona are o replica spre final. Parafrez: „Iti dai seama ce jucator as fi putut fi daca nu ma drogam?„. Pornind de aici si de la faptul ca Romania – Argentina din1994 a fost unul dintre cele mai frumoase meciuri ale unui Campionat Mondial va dati seama ce meci ar fi fost daca juca si un Maradona „drug free”? De aici comparatiile dintre cei 2 nu isi mai au rost. Maradona se lupta mai mult sau mai putin cu dependenta sa de droguri, oricum totul devenise destul de public si retragerea nu a fost prea departe in 1997, fata de Hagi care a mai jucat la cote inalte pana in 2001. Retragerea celor 2 a survenit totusi cam la aceeasi varsta, deci putem exlude de aici factorul droguri, desi Hagi castiga cu un an inainte de retragere Cupa UEFA, iar Maradona se retragea la Boca Juniors fara vreun succes major.
Am pornit acest articol intrebandu-ma cat de justa mai este comparatia lui Hagi cu Maradona. In plin avant al scrierii :p vreau sa mentionez pentru a clarifica lucrurile ca daca voi ajunge la concluzia ca aceasta comparatie nu se justifica nu inseamna ca ii diminuez din merite lui Hagi, poate chiar dimpotriva. Dar sa vedem ce o sa iasa, pentru ca recunosc sincer ca nu stiu la ce concluzie voi ajunge. 🙂
Maradona bifeaza anumite aspecte (pozitive si negative) pe cand Hagi nu.
1. Oricat de absurd v-ar parea, pentru Maradona s-a infiintat o biserica „maradoniana”. Oamenii respectivi nu sunt chiar fanatici religiosi, cum sunt islamistii, dar trebuie sa ai o doza de fanatism si poate si penibilitate sa faci acest lucru. Urmariti filmul Maradona al lui Kusturica, veti fi probabil socati. Este o biserica nascuta din dragoste pentru ce a insemnat Maradona, o biserica in care se canta ca pe stadion, danseaza, bea si cred ca se face si streaptease. „Tatal nostru care esti in ceruri” a fost inlocuit cu „Maradona al nostru care esti pe teren”. Si asa toata rugaciunea. In Romania avem pentru Hagi … mult respect de fatada, nu si din partea unor conducatori din fotbalul romanesc, dar asta este alta mancare de peste.
2. Maradona este un showman in viata de zi cu zi, avand pentru o perioada un spectacol de televiziune ce s-a difuzat in intreaga lume. Aparitiile lui Hagi in mass-media nu starnesc atata valva nici in Romania, pentru ca nu a fost nici exploatata imaginea lui in acest sens si pentru ca trebuie sa o recunoastem nici personajul Hagi nu a oferit prea multe detalii senzationale. Pentru ca nu prea le-a avut.
3. Maradona a fost dependent de cocaina si de cateva ori a fost la un pas de moarte. Hagi a fost mai destept.
4. Maradona nu si-a atins potentialul maxim din cauza punctului 3 si a problemelor conexe. Hagi cred ca nu putea fi mai mare de atat.
5. Maradona, incepand cu „mana lui Dumnezeu” si cu „golul secolului”, ambele in meciul cu Anglia din 86, a devenit constient, un simbol al luptei celor saraci impotriva celor bogati, impotriva unor adversari intangibili pe alte planuri decat fotbalul. Simpatiile de stanga vis-a-vis de Castro si Chavez nu isi gasesc corespondentul intr-o activitate politica la Hagi. Acestea pur si simplu lipsesc.
6. Despre Maradona s-au facut zeci de filme, mai mult sau mai putin reusite, zeci de carti mai mult s-au mai putin citite, sute de cantece. Despre Hagi s-a scris o carte si s-au facut doar rezumate. Din pacate!
7. Maradona este un trufas si nu ii este rusine sa arate asta. Se avanta in subiecte de discutii pe care consider ca nu le stapaneste, dar stie ca este Maradona si ca trebuie sa il asculti si el poate debita orice. De la fotbal la politica mondiala. Singurele manifestari de acest gen la Hagi au fost in momentul in care a spus ca ar trebui sa ii se faca statuie si cand a spus ca satelitul trebuie sa il astepte. Sunt de acord cu el in ambele cazuri! Dar abia acum si din lipsa altor rezultate ale generatiei Chivu Mutu. Adica sunt de acord cu el din motive ipocrite, pe care banuiesc multi le impartasesc.
8. Si aici Hagi este in avantaj. El are un urmas, un baiat care ii poate calca pe urme. Si speram sa o faca! Maradona are un baiat din flori, recunoscut cu greu, ce s-a cam plafonat la nivelul fotbalului pe plaja. Kun Aguero este doar ginere!
9. Cariere post fotbalisti. Maradona nu a facut nimic pana sa devina selectioner al Argentinei, dar este acolo de un an jumatate. Contestat de jurnalisti, iubit de jucatori si suporteri, inca are credit si nu vad vreun motiv pentru care acesta va fi pierdut prea curand. Hagi a cam ratat peste tot pe unde a mers din postura de antrenor. Acum dezolta un proiect interesant cu Academia de Fotbal si cred ca va avea succes. Sa vedem cat de mare.
10. Aceste este numarul jucatorilor, nu pot comenta nimic aici. 🙂

Concluzia: La peste 20 de ani de la nasterea acestei comparatii, momentul actual aduce multe argumente contra acesteia. Maradona ramane un star mondial, un rasfatat iubit poate mai mult decat merita, intr-un mediu latin in care sangele clocoteste. Hagi nastea acum 10 ani pasiuni exagerate la Istambul si sentimente destul de retinute la Bucuresti, indiferent de ipocrizia oarecum inteleasa de a-l idolatriza acum pe Hagi din 1990-2000, ignorandu-l „romaneste” pe Hagi de acum. Maradona este, a fost si va fi un fenomen. A fost un fotbalist de geniu, cu un talent innascut, dar si un artagos in teren si in afara acestuia, „un actor ce nu citeste dupa scenariu”. Un star. Hagi a fost cu siguranta mai cuminte (dar poate nu de tot), avand o imagine mai curata (dar nu imaculata) decat a starului argentinian, dar in acelasi timp si mai plictisitoare, fara fond. Ca exemplu Mutu este mai apropiat ca si caracter de Maradona decat a fost Hagi, dar nu a prea reusit sa isi lase problemele in afara terenului de fotbal si sa fie sef pe gazon. O combinatie virtuala intre showmanul Mutu si genialul fotbalist Hagi ar fi dus la un rezultat mai apropiat de titulatura „Maradona din Carpati”.
Dar pana la urma cine ar vrea sa fie doar „Maradona din Carpati” si nu Maradona pur si simplu? 🙂

A picat si cea mai proasta!

Sunt „trist”. Nu o sa mai pot canta:
„Cate stele sunt pe cer
Pana dimineata pier
Numai una e mai proasta
Zace-n Capitala noastra!”.

Despre Buzau:
„Municipiul Buzău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, Romania. Având 134.227 locuitori la recensământul din 2002, este al optsprezecelea oras ca populatie din Romania. Oraşul se află pe malul drept al raului Buzau, în dreptul ieşirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată.” mai multe detalii aici

„Andreea, ai legatura!”

PS: Se pare ca fosta echipa din ghencea (ce bine suna!) va imparti stadionul cu mult mai titrata si potential promovata in Liga I, Victorie Branesti! Si sa nu uitam de utilizatoarea de drept a stadionului, Gloria Buzau! Pac! Pac! Aglomeratie mai ceva decat San Siro si Olimpico la un loc!

Rege si dupa „abdicare”

Pentru a intelege ce voi abera mai jos dati click aici mai intai.

Nu imi permit sa vorbesc despre Radu Beligan. Despre Hagi pot, este aproape generatia mea si cu el practic am crescut. Gestul mi s-a parut emotionant. Sa iti faci timp pentru surpriza, sa iti implici si familia si sa gasesti si bilete (credeti-ma nu e usor la spectacolul asta) … jos palaria.

Interesant este si ca nu s-a dus ca melteanul sa il felicite el pe Beligan imediat dupa spectacol, ci a asteptat ca venerabilul actor de 91 de ani sa isi primeasca ovatiile actoricesti binemeritate. Sincer acum, cati dintre noi daca eram ca Hagi faceam asa? Eu ma tem ca ma bagam peste el in timpul piesei. 😛

Asta imi demonstreaza ca nu a fost doar un senzational fotbalist de nivel mondial, ci si ca este un mare om. Adaugam la aceasta si meciurile de binefacere la care ia parte in tara si in strainatate si probabil si alte actiuni mai putin mediatizate. Mai imi vin in minte cativa oameni ce au popularitatea lui Hagi si ar putea face ce face el:  Nadia, Nastase si cred eu ca poate veni din urma Andrei Pavel. Din pacate Nadia a ales plaiurile americane, optiune impartasita momentan si de Andrei Pavel.

PS: Nu va chinuiti sa faceti rost de bilete la teatru. Nu mai au deloc